Ultimul Drum

Mult timp a trecut de atunci... din ziua când am luat viaţă.
Timpul a trecut pe nesimţite.
Dar acum clepsidra vieţii mele este pe punctul de-a se sparge.
Nisipul din clepsidra nu mai curge.
Privesc spre cerul senin şi văd cum brusc, norii gri se adună.
Un vânt puternic începe să bată.
Picuri de ploaie încep să mi se prelingă pe faţă...dar eu,
Rămân acolo nemişcată aşteptând moartea să vină.
Un fulger urmat de un tunet, distrug liniştea morţii mele.
Îmi pun o întrebare...” Oare cerul chiar plânge după mine? ”
În câteva secunde după această întrebare a început să ploaie şi mai puternic.
„ Cred că nu am trăit degeaba, dacă şi cerul plânge moartea mea. ”
Privesc în sus pentru ultima dată
Apoi închid ochii...
Amintiri îmi apar în minte, rulând precum o peliculă veche a unui film.
După fiecare amintire, simt o durere în inima şi câte o lacrimă mi se prelinge din ochi.
Când am ajuns la sfarşitul peliculei, imaginea „lui” mi-a rămas întipărită în minte.
A venit timpul să fim din nou împreună...
Privesc clepsidra pentru ultima dată... şi brusc un fulger o loveşte şi se sparge.
O durere de nesuportat în acel moment m-a cuprins, ultima durere ce ca om o voi mai simţi.
Închizând ochii cu un zâmbet pe buze mi-am dat seama că nu mai simt nimic
De Ce?
Pentru ca viaţa mea sa sfârşit.