Mulţi au trecut pe lângă mine şi mi-au pus aceeaşi întrebare. Ce origine ai? Iar eu le-am raspuns. Sunt româncă, m-am născut, am trăit şi plecat din ţara mea. Aceştia, auzind spusele mele, mi-au pus o nouă întrebare. De ce ai plecat din locul de unde îţi vine originea? Am stat şi m-am gândit, apoi am răspuns. Nu vi se pare că ce am facut eu e corect? Sunt mândră că sunt româncă, sunt mândră de ţară, neam şi pământ.
M-am născut aici, am crescut şi trăit aici, dar acum am plecat. De ce? Pentru că mi se pare mult prea trist şi dezamăgitor să mor tot pe acelaş pământ unde mi-a fost dată viaţa. M-aş simţi nerecunoscătoare faţă de pământ şi ţară. Tot ce-am trăit în acest loc a fost doar bucurie. De ce să stric acest perfect echilibru doar pentru am odihni oasele obosite în tărâna care mi-a dat viaţă. Nu... aceasta nu sunt eu. Mereu, pe primul loc va fi ţara asta în inima mea. Ea mi-a dat viaţă. Ea m-a făcut ce sunt azi. Tocmai de aceea fac promisiunea asta înainte de a pleca.
„Visul meu e să cunosc lumea... în călătoriile mele prin aceasta lume, voi cunoaşte oameni noi, culturi noi şi voi vedea lucruri noi.... dar nu voi uita niciodată cine sunt, de unde am plecat şi încotro mă îndrept. În călătoriile mele, ţara mea România, va fi mereu în sufletul meu. Pot fi mult mai credincioasa ţarii de la distanţă, decât alţii care trăiesc în ea.”
No comments:
Post a Comment