I am my mom,
I am my best friend, who I knew since I was born.
I am my pen friend, who's traveling around the world.
I am my friends, because of everything we share.
I am as bad as everyone I know,
and as good as everyone I met.
I am who I am, thanks to the ones that put me down
and also thanks to the ones that picked me up.
I am the places I visited and the ones I'll visit soon.
I am my enemy, because of everything I do.
I am myself, because of everything I think.
I am who I am, because of everyone and anything.
Friday, May 21, 2010
Thursday, May 20, 2010
Origine

Mulţi au trecut pe lângă mine şi mi-au pus aceeaşi întrebare. Ce origine ai? Iar eu le-am raspuns. Sunt româncă, m-am născut, am trăit şi plecat din ţara mea. Aceştia, auzind spusele mele, mi-au pus o nouă întrebare. De ce ai plecat din locul de unde îţi vine originea? Am stat şi m-am gândit, apoi am răspuns. Nu vi se pare că ce am facut eu e corect? Sunt mândră că sunt româncă, sunt mândră de ţară, neam şi pământ.
M-am născut aici, am crescut şi trăit aici, dar acum am plecat. De ce? Pentru că mi se pare mult prea trist şi dezamăgitor să mor tot pe acelaş pământ unde mi-a fost dată viaţa. M-aş simţi nerecunoscătoare faţă de pământ şi ţară. Tot ce-am trăit în acest loc a fost doar bucurie. De ce să stric acest perfect echilibru doar pentru am odihni oasele obosite în tărâna care mi-a dat viaţă. Nu... aceasta nu sunt eu. Mereu, pe primul loc va fi ţara asta în inima mea. Ea mi-a dat viaţă. Ea m-a făcut ce sunt azi. Tocmai de aceea fac promisiunea asta înainte de a pleca.
„Visul meu e să cunosc lumea... în călătoriile mele prin aceasta lume, voi cunoaşte oameni noi, culturi noi şi voi vedea lucruri noi.... dar nu voi uita niciodată cine sunt, de unde am plecat şi încotro mă îndrept. În călătoriile mele, ţara mea România, va fi mereu în sufletul meu. Pot fi mult mai credincioasa ţarii de la distanţă, decât alţii care trăiesc în ea.”
Ultimul Drum

Mult timp a trecut de atunci... din ziua când am luat viaţă.
Timpul a trecut pe nesimţite.
Dar acum clepsidra vieţii mele este pe punctul de-a se sparge.
Nisipul din clepsidra nu mai curge.
Privesc spre cerul senin şi văd cum brusc, norii gri se adună.
Un vânt puternic începe să bată.
Picuri de ploaie încep să mi se prelingă pe faţă...dar eu,
Rămân acolo nemişcată aşteptând moartea să vină.
Un fulger urmat de un tunet, distrug liniştea morţii mele.
Îmi pun o întrebare...” Oare cerul chiar plânge după mine? ”
În câteva secunde după această întrebare a început să ploaie şi mai puternic.
„ Cred că nu am trăit degeaba, dacă şi cerul plânge moartea mea. ”
Privesc în sus pentru ultima dată
Apoi închid ochii...
Amintiri îmi apar în minte, rulând precum o peliculă veche a unui film.
După fiecare amintire, simt o durere în inima şi câte o lacrimă mi se prelinge din ochi.
Când am ajuns la sfarşitul peliculei, imaginea „lui” mi-a rămas întipărită în minte.
A venit timpul să fim din nou împreună...
Privesc clepsidra pentru ultima dată... şi brusc un fulger o loveşte şi se sparge.
O durere de nesuportat în acel moment m-a cuprins, ultima durere ce ca om o voi mai simţi.
Închizând ochii cu un zâmbet pe buze mi-am dat seama că nu mai simt nimic
De Ce?
Pentru ca viaţa mea sa sfârşit.
Friday, May 14, 2010
I wish you...
Subscribe to:
Posts (Atom)


